Spune-ti ca te iubesti!

   Poate ti se pare ciudat acest indemn. Probabil nu ti-a mai spus cineva asta pana acum. Nu-i nimic. Nu e niciodata tarziu sa o faci. Daca deja faci asta, felicitari :)!
   Daca iti vine greu, ti se pare caraghios sau aiurea, gandeste-te asa: cum crezi ca cineva te poate iubi daca tu nu te iubesti? Cum poti sa-i convingi pe altii sa te iubeasca, daca tu nu o faci?
   Haideti sa definim ce inseamna " a iubi", caci, pentru fiecare poate avea semnificatii/valori diferite. Iata cateva dintre ele:  a iubi  = a admira, a adora
                           = a oferi ( ajutor, afectiune, gesturi si/sau daruri frumoase)
                           = a se simti bine, a fi fericit cu ( ceva, cineva)
                           = a accepta, a fi impacat (cu ceva sau cineva)
   Definitia ta pentru iubire poate cuprinde una sau mai multe din cele de mai sus, le poate contine pe toate sau poate fi alta. Pentru a stii cum sa faci si ce sa faci ca sa te iubesti, gaseste-ti propria definitie a iubirii si aplic-o cu tine, pentru tine, caci vei vedea, ea se va extinde si asupra celor din jur si a lumii tale. Nu uita:
 lumea ta incepe cu tine ;)!
                                  

A inceput, din nou, scoala

   A inceput scoala.
   Din pacate, pentru foarte putini, acest fapt este un motiv de bucurie. Am constatat ca,  incepand cu copiii mei, ai prietenilor si cunoscutilor mei ( lista ramanand deschisa), o covarsitoare majoritate era de-a dreptul furioasa ca se termina vacanta si incepe scoala. Motivele copiilor erau de genul:
   - " Nu am nici un chef de lectii!"
   - " Mi-e teama ca nu stiu cum va fi!" (la inceputul scolii sau la trecerea in clasa a cincea)
   - " Mi-e groaza ca ma va scoate iar la tabla!"
   - " Iar va trebui sa ne trezim cu noaptea-n cap!"
   - " Iar o sa ma intalnesc cu Cutare ( profesor, coleg...) si imi va face zile negre!"
   - " Daca nu invat bine anul asta s-a zis cu...!"
   - " O sa ma bata iar mama/tata la cap cu invatatu'!"
   - " Nu mi-am facut temele de vacanta si nu stiu ce/cum sa fac!"
   Singurul motiv de bucurie era revederea cu colegii (sau cu unii dintre ei).
   Asadar, in general, scoala poate fi un puternic factor de stres in viata unui copil. Si nici parintii nu o duc mai bine, caci se simt de multe ori depasiti de situatie. Nu stiu cum sa ii ajute pe copii sa accepte si sa se integreze cat de cat in sistemul scolar, sa se bucure de prospetimea si naturaletea varstei lor chiar si la scoala, sa inteleaga ca scolarizarea este o necesitate. Da, pur si simplu scoala este in categoria lucrurilor care " trebuie" facute, precum dormitul, mancatul si spalatul.
   Asadar, dragi copii (si chiar parinti), spre a va ajuta sa depasiti genul de situatii prezentate mai sus, va propun sa folositi  "Jurnalul Schimbarii". Abordand gandirea creativa, ca sa va ajute sa iesiti din niste tipare de gandire ( autoimpuse sau induse de altii), veti reusi sa gasiti propriile solutii pentru a depasi situatiile care nu va convin. Acest jurnal va poate ajuta sa schimbati experientele neplacute si sa va gasiti emotiile benefice.
                                   

   * Sugestii de lucru:
     1. Fiti sinceri in definirea/descrierea situatiei neplacute
     2. Fiti cat puteti de creativi, deschisi si autentici in gasirea "Gandului relaxant"
     3. Fiti constienti ca lucrati pentru voi, deci simtiti-va liberi sa ganditi si sa va exprimati dupla placul vostru. Rostind :"Lumea mea incepe cu mine" esti mai aproape de tot ce iti doresti pentru tine. Inspiratie si succes!
   
 

Un examen e o usa

    Inspirata  de filmul "Temple Grandin", un film pe care l-am vazut aseara si pe care vi-l recomand, si fiind in atmosfera examenelor de admitere la liceu, mi-am imaginat aceasta: un examen = o usa spre viitor.
   Este o usa pe care ti-o "construiesti" cu forte proprii, o usa pe care o deschizi singur si in spatele careia se afla nenumarate oportunitati, vise, alegeri, mistere, surprize si...alte usi. Desigur, poti fi sprijinit de cei dragi (familie, prieteni, profesori), in acest proiect, insa Tu esti cel ce munceste, cladeste, doreste, viseaza...Tu esti cel care deschide usa.

   Asadar, sa dai un examen poate fi atat de simplu cum e deschiderea unei usi :). Ai incredere si deschide usa fara teama! Cu speranta, seninatate si responsabilitate. Chiar daca dupa usa nu este ceea ce tu te-ai asteptat sau ti-ai dorit, asta nu inseamna ca nu este bine asa cum e.
Caci, indiferent de rezultatul examenului, orice s-ar afla in spatele usii , Totul este pentru tine. Tu poti avea orice in lumea ta, interioara si exterioara. Lumea ta incepe cu tine.
  

Copacul pansament

   "Ce-ar fi ca undeva (chiar oriunde), sa existe o gradina cu copaci crescuti din lacrimi? Fiecare om trist sa aiba locul sau unde sa-si verse lacrimile, unde sa planga-n voie. si, din lacrimile lui (sau ei) sa rasara un copac. Un copac subtire dar puternic, cu radacini adanc infipte in pamant, cu crengi unduitoare, moi si primitoare, care sa aline suferinta celui ce l-a plantat. Frunzele sale sa fie translucide, in forma de lacrima si sa oglindeasca in ele doar momentele fericite, de bucurie, de implinire, de speranta ale creatorului sau. Un copac care sa mangaie suflete, care sa ofere speranta, sa transforme lacrimile intr-un leac universal impotriva singuratatii si a tristetii. Si oamenii sa se cunoasca unul pe celalalt privindu-si copacii si fiind constienti ca fiecare a suferit si sufera. Si nimeni nu e singur. Sa luam un exemplu de la copacii pansament si sa ne intelegem, acceptam si ajutam , fara a ne judeca. Doar sa intelegem..."
   Randurile de mai sus le-am scris intr-o seara, acum cativa ani de zile in urma, in care simteam atat de intens tristetea incat nu stiam ce sa fac...Mi-a venit deodata sa scriu. Si tristetea mea mi-a trimis mesaje sub forma acestor ganduri despre copaci ciudati. Brusc, m-am simtit mai bine, fara sa stiu de ce...Mi-a placut ce am scris, m-a linistit. Eram in lumea mea. Iar in lumea mea eu as vrea sa fiu un copac pansament.
    Tu, ce ai fi in lumea ta? Daca inchizi ochii si te imaginezi copac, cum esti? Ce faci? Cine te ingrijeste si ce te ajuta sa fii asa cum doresti? Deseneaza, picteaza sau scrie despre asta, atunci cand simti. Si, nu uita:

 lumea ta incepe cu tine.

De ce mintim?

   Mama m-a invatat, de cand eram foarte mica, ca nu e frumos sa minti. Ca adevarul trebuie spus, mai ales parintilor, cu exactitate. Ca asa este onorant, bine si sanatos. Desigur, asa am crezut si am facut o vreme. Pana pe la 6-7 ani, cand am prins-o pe mama mea servindu-mi o minciuna. Iata, pe scurt, intamplarea.
   Nu prea imi placea ciorba si mai ales legumele din ea, iar in mod deosebit uram dovleceii. Mama mi-a pus ciorba in farfurie prezentand-o ca fiind una cu cartofi. Crezand-o pe cuvant, ca doar intre noi nu avea cum sa existe minciuna, am infulecat cateva linguri de ciorba. Ceva era totusi suspect: din cate stiam eu, cartofii nu aveau samburi, iar cei din ciorba mea aveau o multime. Cerand lamuriri despre misterul cartofilor ciudati, intr-un final mama a recunoscut ca erau ...dovlecei. " Cum?! M-ai mintit?!", am spus cu ochii mari de uimire. Rusinata, mama a spus ca era spre binele meu, ca sunt legume sanatoase care trebuie consumate,ca o fi c-o pati...Si, pe masura ce-mi explica, o vedeam ca nu-i placea ca o descoperisem, nu-i convenea situatia, dar se straduia sa ma convinga si sa se convinga ca fusese un lucru bun ca (ma) mintise. Ca sa depaseasca momentul, mama s-a convins ca era ok ca mintise, insa pe mine nu m-a convins.
   Am depasit si acceptat cu greu ca cea in care aveam cea mai mare incredere, ma mintise. Crescand, am inceput si eu sa mint ( fara usurinta si placere), ca toata lumea.Totusi, stiind prin ce am trecut ca si copil, mi-am promis ca nu imi voi minti copiii si, pana acum, am reusit sa ma tin de promisiune. Luand aceasta decizie, am inceput sa imi "construiesc" propriile reguli, propria lume. Iata regulile mele:
   - accept ca voi fi mintita si ca voi minti la randul meu;
   - aleg sa imi asum responsabilitatea unei minciuni, atunci cand hotarasc sa o comit;
   - nu vreau sa mint niciodata anumite persoane, care sunt importante pentru mine( deoarece increderea lor este mai de pret decat depasirea unei situatii);
   - aleg sa nu ma simt vinovata cand mint;
   - aleg sa nu mint niciodata, pe oricine, daca acest lucru ar putea sa-i faca rau in vreun fel;
   Va provoc si va indemn sa va creati si voi propriile reguli. Fiecare stie ce este cel mai bine pentru el, ce conteaza sau nu conteaza in viata sa. Lumea ta - regulile tale. Lumea ta incepe cu tine.

Buna :)

    Buna!
   Ma numesc Laura. Laura Ispasescu. Ma gasiti si pe Facebook.
   Am creat acest blog pentru ca stiu ca lumea mea incepe cu mine. As vrea sa te ajut sa descoperi ca lumea ta incepe cu tine. Asta inseamna ca eu cred ca fiecare este unic. Eu cred ca tu esti unic si ai puteri nebanuite. 
    Ai chiar puterea sa creezi lumea pe care o doresti, asa cum vrei tu sa fie, ca sa te simti mereu bine si in echilibru fata de ce este in jurul tau.
    Acest blog te va ajuta :
    - sa afli ce te face pe tine unic,
    - sa iti descoperi puterile (nu cele ce tin de forta muschilor ci de forta mintii si a sufletului) si sa ai incredere in ele;
    - sa te cunosti si sa te intelegi mai bine(cu tine si cu ceilalti);
    - sa comunici mai bine;
    - sa-ti faci prieteni noi;
    - sa creezi si sa  inventezi;
    - sa fi mai fericit :).
   Eu ma aflu aici pentru fiecare dintre voi, ca un partener de joaca cu idei (neobisnuite,originale, frumoase, haioase), un prieten care va sta alaturi pe drumul descoperirii si crearii lumii voastre. Sper ca va fi un drum asa cum va imaginati, la capatul caruia sa descoperiti visele voastre devenite realitate.
   Asadar, va propun sa ne cunoastem printr-un exercitiu de imaginatie: inchideti ochii si imaginati-va ca ati pornit la drum spre lumea voastra ideala, de vis. Cu ochii inchisi, parcurgeti drumul imaginandu-va fiecare loc pe langa sau prin care treceti. Nu va grabiti!Respirati adanc si bucurati-va de calatorie!  Deodata, va aflati la capatul drumului, in fata unei usi. Usa este asa cum vreti voi, in culoarea si materialul alese de voi. Intindeti mana si deschideti usa! Dincolo de ea este lumea voastra, in care va simtiti minunat. Ce este dincolo de usa? Cum este lumea voastra? Va simtiti bine acolo? Deschideti ochii si desenati sau scrieti ce ati vazut. Astept poze cu lumea voastra, sau descrierea ei (dupa cum va doriti sa o faceti). Eu va prezint lumea mea, asa cum am descoperit-o in spatele usii imaginate, printr-o pictura.
   Imi pare bine sa ne cunoastem!